Suntem în manio-blogăreală. Mass-media este cea care alimentează tot acest fenomen. Am observat că majoritatea vedetelor, politicienilor, oamenilor de presă mai mult sau mai puţin cunoscuţi şi-au făcut blog-uri. Nimic rău în asta, din punctul meu de vedere îşi poate face blog toată România, nu mă dranjează. Dar media pune un accent atât de mare pe chestia cu blog-urile încât a devenit plictisitoare. Nu înţeleg ce este atât de extraordinar în toată chestia asta. Că încep ei să spună pe la buletinele informative sau prin presa scrisă cum că X politician sau Y vedetă a scris pe blog-ul personal NU ŞTIU CE. Uau! Dacă a scris pe blog-ul personal înseamnă că e super tare, adică extraodinar, deosebit, nemaipomenit. Aceleaşi subiecte le-ar fi abordat poate într-o emisiune sau într-o declaraţie dar asta nu e aşa important ca postul ei/lui de pe blog-ul personal.
Nu mi se pare nimic ieşit din comun ca cineva (un personaj cunoscut) să aibă păreri personale şi să le expună undeva. Dintre toate persoanele publice din România mie îmi place mult cum scrie Dana Nălbaru. Mulţi au criticat-o cum că scrie chestii prea simple, chestii cotidiene din viaţa oricărui om normal. Poate s-au obişnuit cu stilul unor vedete care încearcă să se facă cunoscute prin diferite metode josnice şi nu pot realiza că unii oameni mai au şi principii, bun-simţ, viaţă personală care nu trebuie povestită în gura mare în presă. Tocmai de aceea îmi place Dana: pentru că scrie simplu, sincer şi din inimă.
Există mai multe categorii de bloggeri. Hai să vorbesc despre modul în care aleg unii să scrie. Consider că fiecare e liber, absolut liber să scrie ce doreşte pe blog-ul lui personal. Că de aceea e blog personal, să scrii ce vrei tu în el nu ce-ţi spun alţii sau cum ar trebui să scrii ca să faci rost de cititori. Pentru mine un om transmite mult mai multe în scris decât dacă mi-ar vorbi face 2 face.
Unora le place să scrie despre sport, altora despre desene animate, să pună link-uri de pe youtube, să scrie poveşti pentru copii etc. Altora le place să facă traffic stârnind scandaluri pe aici prin blogosferă. Cum fac asta? Aaa, păi simplu. Dau un link către un blog pe care l-au găsit ei dând click-uri şi încep să critice şi să facă de doi lei autorul, asta în condiţiile în care nici măcar nu îl cunosc. Nu înţeleg de ce pe unii îi interesează atât de mult ce fac alţii pe blog-urile lor?! Sincer, de ce ar trebui să mă supăr eu că unul pune link-uri de pe youtube sau altul pune poze cu ScoobyDoo? E blog-ul lui! Să facă ce vrea cu el. Nu-ţi place, nu citi! E simplu, regula se aplică în mai multe ocazii şi cu mai multe lucruri, ar trebui să o ştii. Dar nu, ei nu fac aşa… pentru că le place să işte scandaluri şi să arate cât de buni sunt ei faţă de alţi bloggeri care, apropo, nici nu merită să fie în blogosferă.
Este un astfel de personaj aici pe wordpress care numai cu aşa ceva se ocupă. Intru rar pe blog-ul persoanei şi numai de astfel de posturi dau. Şi metoda inversă celei cu critica este cea cu lauda şi cu pupatul… hai să zicem pe obraz, a altor bloggeri cunoscuţi că vezi Doamne poate îl bagă în seamă vreodată ăla cunoscut pe ăla necunoscut şi aşa mai câştigă nişte publicitate.
Îm ultima vreme mi s-a sugerat (într-un mod mai mult sau mai puţin plăcut) să scriu mai serios. Nu ştiu ce înseamnă pentru acei oameni mai serios pentru că nu am avut curiozitatea să întreb. Eu scriu cum simt şi cum vreau. Scriu pentru mine în primul rând şi apoi pentru alţi 3 cititori fideli pe care sunt sigură că îi am. E de ajuns să ştiu că 3 oameni mă citesc constant şi pentru mine contează mult. Dacă eu am inspiraţie pentru un post amuzant scriu amuzant, dacă am poftă să scriu serios, scriu asta, dacă am poftă să scriu despre vreme păi scriu despre vreme, nu accept să mi se spună mie cum ar trebui să scriu. Cui îi place cum scriu citeşte, cui nu, citeşte altceva, alt blog, o carte sau burtiera de la Realitatea… nu-mi pasă.
La final trebuie să dau neapărat link către un blog nou-apărut şi care îmi place: aici.
Şi l-am descoperit pe Nălu, de fapt el m-a găsit pe mine şi a dat link către blog-ul meu. Păi dacă vreţi să-l ştiţi pe Nălu daţi click aici.
Mulţumăsc, Nălu! 
iti dai seama ca din cauza postului asta o sa te critice multa lume…dar lasa ca eu singur o sa te mai citesc si sunt de acord cu ce ai scris mai sus
si te sfatuiesc sa postezi tot ce vrei tu, ca stiu ca o sa fie un post super
^Nu cred ca au de ce sa ma critice. E doar parerea mea care desigur poate fi gresita in conceptia altora, nimic mai mult.
E o parere super-pertinenta. Fiecare scrie ce poate, cum poate, cat il duce capul (sau nu), pentru trafic, pentru a-si crea sau a-si largi propria comunitate. Eu sunt multumit de fiecare data cand primesc un comentariu.
Oricine e liber sa inteleaga prin “blog” ce doreste. Ca se poate ajunge la un nivel in care poti face si bani din asta (putini in Romania) e de apreciat.
Eu vreau sa ajung cunoscut, tu vrei sa fii citita de trei persoane, altul e deja celebru si vrea mai mult, altul vrea doar locul lui sa-si puna filmuletele de pe youtube (ca sa nu le piarda firul si sa le caute de fiecare data).
Blog = libertate in orice si mai ales in exprimare. Democratie nene!
^ pe mine m`a invatat cineva in felul urmator : “DEMOCRATIA are loc atunci cand tu poti face tot ce vrea muschiuletu` tau..ATATA TIMP cat nu atentezi la libertatea [de toate tipurile] celui de langa tine”
referitor la ceea ce zicea Gajika despre scandalurile alea…in conceptia mea [sunt si eu mica si nu stiu prea multe..dar tot imi dau cu parerea
]… acolo deja nu mai e democratie..e subiectivism pt ca ala “ofticatu`” ia la misto un blogger mai mic “in rang” decat el
e tare sucita “lumea” asta…a “blogger`ilor”…atatea probleme…intrebari existentiale…pffffff…si cand te gandesti ca ma arde tastatura sa intru` si yo`n “lumea” asta….deja ma iau dureri de cap =))
Si eu citesc blogul Danei…imi place ca este naturala, sensibila…Hmm nu gasesc cuvantul…
Nici eu nu inteleg nevoia unora de a critica si a se da mai destepti ca altii…:)
Bine punctat.
Sincer, am mai discutat noi, mai demult, despre aceeasi problema…critica in ceea ce numim “blogosfera”. ei bine, si eu am intalnit diverse persoane care fac diverse comentarii la adresa mea si a felului meu de scrie…si mai bine, am descoperit ca ii baga la spam sau chiar bloca IP-ul, deci…se rezolva mai usor problema, fara sa ii mai bag in seama.
PS: te citesc mai mult de 3 persoane, cu siguranta
Bloggeri sunt de multe feluri . Cred că cea mai mare parte a blogosferi este alimentată de copii . Copii care încearcă să se afirme , să “cucerească” sandăluţele micuţelor din clasă . Ăia mari , vizitaţi şi tari , scriu despre tot ce pică . Numai ce trebuie nu . Nu ştiu dacă ai observat însă ca pentru un blog să fie “citit” , trebuie să aibă subiecte de cacao : “filme , muzică , monden , social , intrigi , certuri .. cât de varză e România şi cât de tare e afară ” .
Eu prefer personajele care scriu de plăcere . Care mă încântă cu subiecte scrise din inimă , nu că trebuie , nu că au fost obligaţi de trendul blogging , nu că altceva . Blogurile cu adevărat bune sunt puţine . Mulţi chiar n-au timp de ele şi doar încearcă nişte chestii interesante pe o perioadă scurtă de timp . Am văzut , navigând prin blog-rolluri , câteva bloguri cu poezii , cu proză şi alte chestii sincere . Am comentat în acele bloguri şi am încercat să încurajez . De ce-mi pare rău ? Acele bloguri nu vor dăinui . Autorii se vor plictisi , vor abandona ( probabil ) sau vor scrie din an în paşte . Căci există alte bloguri , cu subiecte haotice , mult mai vizitate decât ale lor .
@Fara sens: nu sunt de acord cu tine. cei care scriu de placere, asa cum spui tu, nu vor renunta tocmai pentru ca lor le face bine intr-un anumit fel si nu le pasa de cate vizite au sau ce popularitate au capatat sau nu… totusi, cred ca acestui tip nu le putem spune blogeri…inca nu s-a inventat cuvantul pentru ei… asa ca…sa nu iti para rau
^ Hm, daca ne gandim bine cei care scriu DOAR pentru ei si sunt ABSOLUT nepasatori cu trafic-ul ar putea sa scrie intr-o agenda….nu neaparat pe net.
E relativa chestia.
mai bine socoteste 4, ca si eu sunt fidela
Ce spui tu cu scrisul in agenda pt ca nu le pasa de trafic…si netul e o agenda, cu un laptop mic mic mic e chiar mai comod, pt ca nu risti sa ti se termine pasta de la pix exact in momentele de inspiratie
^Merci. :* Asteptam un post de la tine, nu ai mai postat de mult.
P.S. Imi plac la nebunie pozele tale de prin lume.
Cat despre pixuri, cred ca am peste 100..cica as colectiona.
) O fi caracteristica de jurnalista. :-”
Dacă încă nu s-a inventat cuvântul pentru ei , de ce să nu-l inventăm ? Chiar sunt curios câţi s-ar băga într-o astfel de chestie ? Lansarea unui alt tip de blogosfere . Cea a tinerelor ( şi nu numai ) talente . Oameni cu idei , oameni care scriu , oameni carora le place să se exprime . Cred că e o idee super interesantă .
Nu cred că scrie cineva doar pentru el . Omului îi place să fie “văzut” , că tocmai de aia şi-a făcut blog . Să-şi publice ideile într-un mediu interesant , nu ?
^Ai dreptate, nu poti scrie DOAR pentru tine, vrei sa citeasca si altii. Esti curios cum reactioneaza oamenii la parerile tale, la articolele tale. Vrei sa faci schimb de idei.
Dar e important, zic eu, sa scrii MAI INTAI pentru tine.
Dacă scrii mai întâi pentru tine , este bine . De ce spun asta ? Dacă ai scrie că aşa trebuie sau doar petru cititori ( sau într-un procent de peste 50 % pentru ei ) s-ar denatura puritatea cu care colorezi un post . Daca compui o poezie şi o scrii pe blog când simţi ceea ce se întâmplă în poezii , va fi minuntat . Dacă vrei doar ca x să creadă că scrii poezii şmechere , vei fi doar un “ratat” .
Oricine e curios ce părere face oamenilor . Ce zice x despre el , ce zice y .