Leapşă, leapşă, leapşă! De când nu mai circulă pe aici!
Trebuie să scriu pe blog ce amintiri din copilărie am eu. La Violette pe blog erau două amintiri, aşa că şi eu la fel pun, ca să nu stric leapşa.
Îmi aduc aminte că stăteam vara foarte mult afară. Mi-am petrecut copilăria la ţară. Eu având un frate mai mare, nu mi se impuneau ore la care să intru în casă. Se presupunea că el are grijă de mine. Şi avea.
Eram foarte mulţi copii şi noaptea ne jucam ascunselea. La un moment dat doi prieteni din copilărie s-au apucat la bătaie cu pietre. Una(cred ca cea mai mare) m-a lovit pe mine direct în faţă şi m-a umplut de sange. Noroc că era noapte şi nu vedeam sângele că aş fi leşinat. Durerea n-o mai simţeam, eram amorţită. Şi încercam să-l potolesc pe Roby că îi luase pe ăia la bătaie pentru ce mi-au făcut. I-am zis că din greşeală m-au lovit. Nu eu eram ţinta supremă. 
A doua amintire: mesele cu toată familia. Doar vara se mai întâmplă acum.
Leapşa vine de la Violette. O dau mai departe la: Anielle, Cory,Moni, Marius Tudor, Silvia, Andra, Şerban, Andu şi cine mai pofteşte.
Că veni vorba… „Leapșa”, „Frunza”, „Ulii și porumbeii”, „Țară, țară, vrem ostași!”, „V-ați ascunselea”, „Flori, fete și băieți”, „ȚOMAPANT” și cîte și mai cîte… Asta îmi întinde mingea la fileu pentru un banc auzit recent. Cum se joacă în ziua de azi copiii V-ați ascunselea? Se pun pe invizibil pe Messenger și se caută cu Buddy Spy.
Merci Ade:)
Cu placere!
@Naicu–> ce de jocuri!
ma bucur ca nu ai patit nimic grav si ai tot o fata super draguta :X
Merci. :”>
Eu nu stiu cu ce sa incep ca ar fi o gramada de amintiri .Probabil o sa fac leapsa pe capitole
.Kiss